Consolidari

Lucrările de intervenţie, la constructii, de diferite naturi sunt definite în diferite moduri în documentele normative din diferite ţări, ca şi în literatura de specialitate.

La noi in tara, diferiţii termeni sunt utilizaţi cu următoarele semnificaţii:

- Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei părţi a constructiilor (a unor elemente sau ansamblu de elemente ale constructiilor) în scopul obţinerii unei capacităţi structurale sporite, de exemplu,capacitate de rezistenţă a constructiilor superioară, rigiditatea mai mare a constructiilor, ductilitate mai amplă a constructiilor;

- Reparaţie: refacerea sau înnoirea oricărei părţi degradate sau avariate din constructii

cu scopul de a obţine acelaşi nivel de rezistenţă, rigiditate şi/sau ductilitate al constructiilor, cu cel anterior degradării constructiilor;

-Remodelare: refacerea sau înnoirea oricărei părţi a constructiilor având ca efect

schimbarea funcţiunii sau a gradului de ocupare a constructiilor;

-Intervenţie (structurală sau/şi nestructurală): concept care include termeni de

consolidare, reparaţie si remodelare a constructiilor;

-Reabilitare: refacerea sau înnoirea unei constructii degradate pentru a asigura acelaşi

nivel al funcţiunii pe care îl avea constructiia înainte de degradare.

Întocmirea proiectului de intervenţie la constructii se va baza pe concluziile raportului de evaluare seismică a constructiilor, care identifică deficienţele structurale şi nestructurale, şi stabileşte clasa de risc seismic in care se incadreza constructiile.

La noi in tara sunt stabilite două obiective de bază ale performanţei seismice ale constructiilor, siguranţa vieţii şi, respectiv,limitarea degradărilor constructiilor.

Obiectivul de bază Siguranţa vieţii se asociază în condiţiile sistemului de siguranţă din

România cu cutremurul cu intervalul mediu de recurenţă IMR = 100 ani şi înseamnă în

principal:

- limitarea deformaţilor constructiilor suficient de mult faţă de deformaţia la care

intervine prăbuşirea constructiilor pentru ca vieţile oamenilor să fie protejate;

- constructiile, deşi degradate rămân reparabile;

- asigurarea căilor de ieşire din constructii;

- prevenirea accidentării sau pierderii vieţii oamenilor datorită desprinderii şi

prăbuşirii unor componente nestructurale ale constructiilor(pereţi despărţitori,atice,

geamurile sau panourile opace ale faţadelor cortină etc.).

Din punct de vedere practic acest obiectiv de performanţă al constructiilor se consideră atins dacă sunt satisfăcute verificările impuse de P100-1: 2006 pentru starea limită ultimă.

Obiectivul de bază Limitarea degradărilor se asociază din punct de vedere al nivelului

hazardului seismic cu cutremurul cu intervalul mediu de recurenţă IMR = 30 ani şi

înseamnă în principal limitarea degradărilor constructiilor, astfel încât

repararea acestora să nu afecteze semnificativ utilizarea constructiilor.

Din punct de vedere practic acest obiectiv de performanţă se consideră atins dacă sunt

satisfăcute verificările impuse pentru constructii de P100-1: 2006 pentru starea limită de serviciu (SLS).

Diferenţierea măsurilor de consolidare a constructiilor pentru a obţine grade de asigurare sporite, pentru constructii din clasele 1 şi 2 de importanţă – expunere la cutremur a constructiilor, se face prin amplificarea forţelor seismice de proiectare cu valoarea γI > 1 a factorului deimportanţă a constructiiei.

În cazul constructiilor cu importanţa deosebită şi oridecâteori proprietarii constructiilor

intenţionează să realizeze un nivel sporit de asigurare a constructiilor se pot avea în vedere şi alte obiective de performanţă ale constructiilor decât cele de bază, asociate la cutremure caracterizate de altevalori IMR. Procedura de verificare a constructiilor la diferitele stări limită selectate pe baza conceptelor proiectării seismice bazate pe performanţe este prezentată în anexa A din P100-3: 2006.

Prevederile codului au în vedere considerarea unor constructii individuale a căror

vulnerabilitati la acţiuni seismice au fost stabilite prin evaluarea constructiior pe baza

P100-3: 2006 partea I.

În măsura în care constructiile aparţin unei anumite tipologii bine definite, de exemplu,

a fost realizată pe baza unui proiect tip, aplicat de numeroase ori, soluţiile stabilite

pentru un exemplar din seria de constructii similare pot fi aplicate şi la celelalte constructii, dacă şi condiţiile locale de amplasament ale constructiilor sunt suficient de apropiate.

Soluţiile de consolidare a constructiilor la nivel de principiu sunt prezentate în raportul de expertiză.

Fezabilitatea şi eficienţa soluţiilor propuse pentru constructii sunt fundamentate de un calcul structural suficient de detaliat pentru acest scop.

Necesitatea şi nivelul măsurilor de intervenţie se stabileşte pe baza prevederilor de la (8.4) din Partea 1-a din P100-3, funcţie de clasa de importanţă a constructiilor şi expunere la cutremur a constructiilor a clasei de risc seismic a constructiilor şi durata viitoare de exploatare a constructiilor.

Criterii pentru alegerea soluţiilor de intervenţie la constructii

(1) Decizia de a interveni în alegerea strategiei şi a tehnicilor de intervenţie la constructii trebuie să se bazeze pe mai multe criterii, care au în vedere:

(i) Caracterizarea cuprinzătoare a acţiunii seismice pe amplasament. Aceasta include:

identificarea surselor de hazard seismic pentru constructii;

identificarea principalelor componente de hazard seismic pentru constructii,

investigate, ţinând seama şi de vulnerabilitatea constructiilor (amplitudinea şi

componenţa de frecvenţe a mişcării terenului);sursele induse de hazard (de exemplu, susceptibilitatea la lichefiere a terenului,destabilizarea terenurilor în pantă, etc.).

(ii) Caracterizarea funcţională a constructiilor:

precizarea tipurilor de constructii, a funcţiunii constructiilor, a vârstei constructiilor;

perioada de exploatare ulterioară a constructiilor;

cerinţe arhitecturale de diferite tipuri;

grade de ocupare a constructiilor.

(iii) Caracterizarea siguranţei constructiilor faţă de acţiunile de exploatare, în special a celor seismice vulnerabilitatea structurală; vulnerabilitatea elementelor nestructurale, a instalaţiilor şi echipamentelor.

Stabilirea vulnerabilităţii constructiilor sub diferite aspecte reprezintă obiectivul

operaţiei de evaluare seismică a constructiilor.

(iv) Stabilirea nivelurilor de performanţă necesară constructiilor (siguranţa vieţii, ocupanţă imediată,prevenirea prăbuşirii constructiilor, limitarea degradărilor constructiilor, eventual), funcţie de grupa de expunere la hazard şi importanţa constructiilor.

(v) Posibilităţile economice, tehnologice, de resurse de diferite tipuri.

(vi) Gradul de afectare a funcţiunii constructiilor pe durata executării lucrărilor (de exemplu,

prin necesitatea de a evacua clădirea).

(vii) Posibilităţile concrete de execuţie pe amplasament referitoare la amenajarea

şantierului, a acceselor pe reţeaua stradală publică, a spaţiilor necesare montării

macaralelor etc.

(2) În cadrul expertizei sau al studiului de fezabilitate, după caz, se vor analiza două sau

mai multe scheme alternative de intervenţie. Pentru fiecare din acestea, se evaluează

reducerea vulnerabilităţii faţă de sursele de hazard seismic pe amplasament şi se selectează

cea mai eficientă soluţie pe baza celor mai importante criterii pentru cazul considerat.

Calculele structurale şi de dimensionare ale elementelor de consolidare se vor face cu

respectarea modelelor şi metodelor din P100-1: 2006 şi a regulilor suplimentare date în

Ghidul de proiectare a măsurilor de consolidare.

1). Sporirea rezistentei la Forta taietoare

a) Consolidare prin camasuire cu beton armat

-stalpi

-grinzi

-noduri

b) Consolidare prin camasuire cu piese de otel:
-stalpi

-grinzi

-noduri

2) Sporirea rezistentei la moment incovoietor:
-consolidarea prin camasuire cu beton armat

b)Introducerea de contravantuiri metalice

c)Introducerea de pereti structurali de beton armat:

# consolidari # constructii

Consolidari

Servicii

Categorii principale

Postari populare

Contacteaza-ne

office@centruconstructii.ro