Structuri de zidarie

Acest sistem structural este folosit în mod curent pentru proiectarea si constructia:
• clădiri etajate cu înălţime până la P+4E inclusiv: locuinţe, alte clădiri cu funcţiuni
similare (hoteluri, moteluri, cămine, internate, creşe,case etc.), clădiri pentru învăţământ şi
ocrotirea sănătăţii, alte tipuri de clădiri social-culturale care nu necesită spaţii libere
mari şi care au funcţiuni în general fixe (care nu sunt susceptibile de a suferi
transformări majore în timpul exploatării);
• clădiri tip "hală/sală" cu deschideri şi înălţimi moderate (de regulă, cu deschideri
maxime de 9.00 ÷15.00 m şi înălţimi de 6.00 ÷ 8.00 m) pentru săli de gimnastică,
ateliere, depozite, clădiri agrozootehnice, etc.
Tipuri de zidării
• Zidărie simplă/nearmată (ZNA): zidărie care nu conţine suficientă armătură pentru a
putea fi considerată zidărie armată - cum sunt zidăria confinată, zidăria confinată şi
armată în rosturile orizontale, zidăria cu inimă armată.
• Zidărie confinată (ZC): zidărie prevăzută cu elemente pentru confinare de beton armat
pe direcţie verticală (stâlpişori) şi orizontală (centuri).
• Zidărie confinată şi armată în rosturile orizontale (ZC+AR): zidărie confinată la
care, în rosturile orizontale, sunt prevăzute armături în cantităţi suficiente, din oţel sau
din alte materiale cu rezistenţă semnificativă la întindere, în scopul creşterii rezistenţei
la forţă tăietoare şi a ductilităţii peretelui.
• Zidărie cu inimă armată (ZIA) : perete alcătuit din două ziduri paralele având spaţiul
dintre ele umplut cu beton armat sau cu mortar-beton (grout) armat, cu sau fără legături
mecanice între straturi şi la care cele trei componente conlucrează pentru preluarea
tuturor categoriilor de solicitări.
NOTĂ. Pentru pereţii din zidărie confinată, zidărie confinată şi armată în rosturile orizontale şi zidărie cu inimă
armată, conlucrarea zidăriei şi betonului armat, se obţine prin turnarea elementelor de beton armat după executarea
Mortare.
• Definiţii conform concepţiei ( document normativ de referinta SR EN 998-2004):
- mortar performant pentru zidărie: mortar a cărui compoziţie şi metodă de obţinere
este aleasă de producător în vederea obţinerii caracteristicilor specificate (concept de
performanţă);
- mortar de reţetă pentru zidărie: : mortar produs conform proporţiilor
predeterminate, ale cărui caracteristici rezultate sunt în funcţie de proporţiile stabilite
ale constituenţilor (concept de reţetă).
6
• Definiţii conform caracteristicilor şi utilizării (document normativ de referinta SR EN
998-2004):
- mortar pentru zidărie pentru utilizare generală (G) : mortar pentru zidărie fără
caracteristici speciale;
- mortar pentru zidărie pentru straturi subţiri (T) : mortar performant pentru
zidărie cu dimensiunea maximă a agregatelor mai mică sau egală cu o valoare
indicată
- mortar uşor pentru zidărie (L): mortar performant pentru zidărie cu densitatea în
stare uscată mai mică sau egală cu o valoare indicată
NOTĂ. Prevederile prezentului Cod nu se referă la mortarul pentru rosturi subţiri (T), care necesită prelucrarea
(rectificarea) feţei de pozare a elementelor pentru zidărie şi nici la mortarul de zidărie uşor (L). Folosirea acestora
se va face numai pe baza unor reglementări speciale (Normativ / Agrement tehnic / SR EN) elaborate şi aprobate
conform legislaţiei din România.
• Mortar-beton (grout): amestec de ciment, nisip, pietriş monogranular - de dimensiunea
unui bob de mazăre - şi apă. Amestecul se realizează cu o consistenţă redusă - tasare de
circa 20 ÷ 25 cm pe conul etalon de 30 cm înălţime.
Elemente pentru zidărie
• Element pentru zidărie clasa I: element pentru zidărie pentru care probabilitatea de a
nu atinge rezistenţa la compresiune declarată este ≤ 5%.
• Element pentru zidărie clasa II: element pentru zidărie care nu îndeplineşte nivelul de
încredere al elementelor pentru zidărie clasa I
   Pereţi din zidărie
• Perete structural: perete destinat să reziste forţelor verticale şi orizontale care
acţionează, în principal, în planul său.
• Perete de rigidizare: perete dispus perpendicular pe un alt perete, cu care conlucrează la
preluarea forţelor verticale şi orizontale şi contribuie la asigurarea stabilităţii acestuia; în
cazul clădirilor cu planşee care descarcă pe o singură direcţie, pereţii paraleli cu direcţia
elementului, care nu sunt încărcaţi direct cu forţe verticale, dar care preiau forţele
orizontale care acţionează în planul lor, sunt definiţi şi ca pereţi de contravântuire (a se
vedea 5.1.2.1.).
• Perete nestructural: perete care nu face parte din structura principală a construcţiei;
peretele de acest tip poate fi suprimat fără să prejudicieze integritatea restului structurii.
• Perete de umplutură: perete care nu face parte din structura principală dar care, în
anumite condiţii (detaliate în Codul P100-1/2006), contribuie la rigiditatea laterală a
construcţiei şi la disiparea energiei seismice; suprimarea în timpul exploatării clădirii sau
crearea de goluri de uşi/ferestre într-un perete de acest tip poate fi făcută numai pe baza
unei justificări prin calcul şi cu măsuri constructive adecvate.