Izolatii

3.1 Definiţii
Principalii termeni utilizaţi în prezentul normativ au următoarele semnificaţii:
material termoizolant material
sau produs uzinat, având conductivitatea termică
de calcul mai mică sau egală cu 0,10 W/(mK), destinat să confere elementului de construcţie,
în structura căruia se înglobează, performanţe higrotermice corespunzătoare nivelurilor de
performanţă stabilite prin reglementări;
suport al stratului de izolare termică componentă
a unui element de construcţie
care asigură rezistenţa, rigiditatea şi planeitatea necesară pentru a putea aplica şi susţine pe
suprafaţa sa un strat de material;
strat de protecţie a izolaţiei termice componentă
a unui element de construcţie
interpusă între componenta termoizolantă a acestuia şi mediul înconjurător (exterior sau
interior) care asigură protecţia termoizolaţiei faţă de acţiunile de orice natură ale agenţilor de
mediu şi mecanici; poate fi aplicat direct sau distanţat, creând un strat de aer ventilat;
barieră contra vaporilor de apă componentă
a unui element de construcţie,
dispusă perpendicular pe direcţia de migrare a vaporilor de apă, cu rezistenţă neglijabilă la
transfer de căldură dar cu o foarte mare rezistenţă la permeabilitate la vapori, având rolul de a
reduce riscul de condens al vaporilor de apă în structura elementului;
barieră antivânt componentă
a unui element de construcţie permeabilă la vapori de
apă dar care împiedică pătrunderea curenţilor de aer din stratul ventilat în termoizolaţia
alcătuită, de regulă, din materiale de natură fibroasă (de ex. produse din vată minerală sau din
vată de sticlă);
strat de aer ventilat componentă
a unui element de construcţie prin care se permite
circulaţia aerului prin tiraj termic şi/sau vânt şi care are drept scop principal evacuarea
vaporilor de apă în exces spre mediul ambiant; poate fi realizat continuu sau sub formă de
canale;
strat de difuzie a vaporilor de apă componentă
a unui element de construcţie,
aflată înaintea unei bariere de vapori (în raport cu sensul de circulaţie a acestora) şi al cărui rol
este de a asigura difuzia tangenţială a vaporilor de apă şi/sau o destindere a aerului sau a
vaporilor de apă sub presiune;
deflector element
prin care se asigură:
· tirajul stratului de aer ventilat şi evacuarea în atmosferă a vaporilor de apă, la
acoperişuri şi alcătuiri de şarpante cu învelitori neetanşe la vapori de apă;
· comunicarea cu atmosfera a stratului de difuzie a vaporilor de apă;
accesorii elemente
care asigură:
· fixarea (legătura, solidarizarea) straturilor de termoizolaţie, suport şi protecţie;
· continuitatea izolaţiei termice;
· admisia şi evacuarea aerului din stratul ventilat.
tratamente de protecţie tratamente
de ignifugare, biocizare şi hidrofobizare sau de
protecţie a armăturilor expuse la degradare (metalice, fibre de sticlă);
vitraj termoizolant vitraj
care limitează pierderile de căldură, fiind constituit din
două sau mai multe foi transparente/translucide (din sticlă obişnuită sau cu proprietăţi
speciale, din policarbonaţi, etc.), dispuse distanţat, întreg ansamblul fiind închis etanş pe
margine, spaţiul dintre foi fiind umplut cu aer sau un alt gaz mai termoizolant decât aerul;
punte termică zonă
a unui element de construcţie în care rezistenţa termică
specifică este sensibil mai mică decât rezistenţa termică specifică în câmp a elementului de
construcţie respectiv;
anvelopa clădirii totalitatea
elementelor de construcţie perimetrale care delimitează
volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîncălzite din
interiorul clădirii;
amplitudine de oscilaţie a temperaturii aerului interior variaţia
maximă a
temperaturii aerului interior faţă de temperatura convenţională de calcul;
coeficient de asimilare termică a materialului termoizolant (s) densitatea
fluxului
termic maxim, corespunzătoare amplitudinii temperaturii pe suprafaţa interioară, egală cu
unitatea. Această mărime depinde de parametrii materialului străbătut: conductivitate termică,
densitate, capacitate calorică masică la presiune constantă şi de perioada oscilaţiilor densităţii
fluxului termic;
coeficient global de izolare termică a unei clădiri (unităţi funcţionale) (G) suma
pierderilor de căldură realizate prin transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o
diferenţă de temperatură între interior şi exterior de 1 K, raportată la volumul clădirii, la care
se adaugă pierderile de căldură aferente reîmprospătării aerului interior, precum şi cele
datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece;
coeficient de transfer termic (transmitaţă termică) (U) – fluxul termic, în regim
staţionar, raportat la aria de transfer termic şi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile
mediilor situate de o parte şi de alta ale unui element de închidere;
conductivitate termică (l) – proprietatea materialelor de a permite trecerea fluxului
termic, exprimată prin fluxul termic ce străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu
grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre
temperaturile pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;
densitate aparentă a unui material termoizolant (r) masa
unităţii de volum a
materialului în stare uscată;
densitate a fluxului termic fluxul
termic raportat la aria prin care se face transferul
de căldură;
diferenţă de temperatură pe verticală între nivelul capului şi nivelul gleznelor diferenţa
de temperatură pe verticală, între temperatura aerului măsurată la 1,7 m şi la 0,1 m
deasupra pardoselii (pentru o persoană în picioare) sau la 1,1 m şi respectiv 0,1 m (pentru o
persoană şezând);
flux termic cantitatea
de căldură transmisă în unitatea de timp, la sau de la un
sistem;
indice PMV opţiunea
medie previzibilă a unui grup important de persoane asupra
senzaţiei termice produsă de un anumit mediu, exprimată prin referire la o scară cu 7 nivele
cuprinse între ,,frig” şi ,,cald”; indicele PMV este bazat pe bilanţul termic al corpului uman;
permeabilitate la aer proprietatea
materialelor de construcţie de a permite trecerea
fluxului de aer, exprimată prin fluxul de aer care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat
omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa
dintre presiunile aerului pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;
permeabilitate la vapori proprietatea
materialelor de construcţie de a permite
trecerea vaporilor de apă, exprimată prin fluxul de vapori care străbate prin unitatea de
suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie
plan, când diferenţa dintre presiunile vaporilor pe cele două suprafeţe ale stratului este egală
cu unitatea;
temperatură a punctului de rouă (θr) temperatura
aerului la care presiunea
parţială a vaporilor de apă devine egală cu cea de saturaţie şi de la care se produce fenomenul
de condens;
rezistenţă termică specifică (R) diferenţa
de temperatură raportată la densitatea
fluxului termic, în regim staţionar;
rezistenţă la permeabilitate la aer a elementului de construcţie plan (Ra) suma
rezistenţelor la permeabilitate la aer a straturilor elementului de construcţie plan;
rezistenţă la permeabilitate la vapori a elementului de construcţie plan suma
rezistenţelor la permeabilitate la vapori a straturilor elementului de construcţie plan;
tasare caracteristică
mecanică privind deformabilitatea unui material termoizolant,
exprimată prin variaţia relativă a grosimii acestuia sub efectul unei încărcări statice
prestabilite, funcţie de tipul materialului;
temperatură medie a suprafeţei interioare a unui element de construcţie – media
temperaturilor de pe suprafaţa interioară a elementului de construcţie, calculată pe baza
câmpului de temperatură determinat prin calcul numeric sau a rezistenţelor termice specifice
determinate experimental;
umiditate relativă a aerului (φ) – raportul dintre presiunea parţială a vaporilor de
apă din aerul umed şi presiunea de saturaţie a vaporilor de apă la aceeaşi temperatură şi
presiune totală;
umiditate a materialului (masică/volumică) (ωm/ωv) – masa apei evaporabile
raportată la masa/volumul materialului uscat.